Despre film
Satsuki și Mei se mută împreună cu tatăl lor într-o casă veche de la țară, aproape de spitalul unde mama lor este internată. În jurul casei, cele două surori descoperă spirite ale naturii, semințe magice, un autobuz-pisică și pe Totoro, o prezență uriașă, tăcută și protectoare. Filmul transformă anxietatea copilăriei, boala din familie și schimbarea de acasă într-o poveste luminoasă despre imaginație, natură și felul în care copiii simt lumea înainte să o poată explica.
Pentru cine e filmul
- →Pentru cei care vor o animație blândă, poetică și luminoasă, fără conflict clasic între eroi și răufăcători.
- →Pentru familii și copii care se pot bucura de miracol, natură, joacă și personaje fantastice fără explicații complicate.
- →Pentru spectatorii care apreciază cinema-ul contemplativ, desenul manual și poveștile care lucrează mai mult prin atmosferă decât prin acțiune.
- →Nu este alegerea ideală pentru cei care așteaptă ritm rapid, miză mare, aventură continuă sau explicații clare despre lumea fantastică.
- →Poate părea prea simplu pentru spectatorii care preferă animațiile moderne foarte încărcate de glume, conflicte și răsturnări de situație.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul nu urmărește o intrigă dramatică tradițională, ci mai degrabă câteva episoade din viața a două surori care se adaptează la o casă nouă.
Totoro apare relativ târziu și rămâne misterios, pentru că Miyazaki îl tratează ca pe o prezență a pădurii, nu ca pe un personaj care trebuie explicat.
Boala mamei este fundalul emoțional al poveștii, dar filmul o abordează cu delicatețe, din perspectiva copiilor.
Ce să urmărești
Urmărește felul în care filmul animă gesturile copiilor: alergatul, curiozitatea, frica, încăpățânarea și bucuria au o naturalețe rară.
Fii atent la scena stației de autobuz în ploaie, una dintre cele mai cunoscute imagini din istoria animației japoneze.
Observă cum natura nu este decor, ci personaj: copacii, vântul, pământul, insectele și noaptea au viață proprie.
Context
Hayao Miyazaki construiește aici una dintre cele mai pure expresii ale cinemaului său: copilărie, natură, mister și emoție fără sentimentalism forțat. Spre deosebire de filmele sale mai ample și conflictuale, Vecinul meu Totoro mizează pe liniște, observație și încredere în imaginația copilului. Regia lasă spațiu respirației, iar magia apare ca o extensie firească a lumii rurale, nu ca o evadare totală din realitate.
Vecinul meu Totoro este un film japonez de animație din 1988, scris și regizat de Hayao Miyazaki și animat de Studio Ghibli. Vocile originale principale sunt Noriko Hidaka pentru Satsuki, Chika Sakamoto pentru Mei și Hitoshi Takagi pentru Totoro, iar muzica este compusă de Joe Hisaishi. Filmul a fost lansat în Japonia împreună cu Mormântul licuricilor, într-un dublu program devenit legendar prin contrastul dintre inocență, pierdere și memoria copilăriei.
De ce contează
Contează pentru că Totoro a devenit mascota Studio Ghibli și unul dintre cele mai recognoscibile personaje din animația mondială.
Filmul a schimbat felul în care mulți spectatori privesc animația pentru copii, arătând că simplitatea, liniștea și miracolul pot avea forță cinematografică enormă.
În filmografia lui Miyazaki, este una dintre cele mai iubite opere despre legătura dintre om, copilărie și natură.
Replici memorabile
“Trees and people used to be good friends.”
Copacii și oamenii erau cândva buni prieteni.
— Tatsuo Kusakabe
“Try laughing. Then whatever scares you will go away.”
Încearcă să râzi. Atunci orice te sperie va dispărea.
— Tatsuo Kusakabe
“Totoro? You're Totoro!”
Totoro? Tu ești Totoro!
— Mei Kusakabe
Știai că...
Filmul a fost scris și regizat de Hayao Miyazaki, iar producția a fost realizată de Studio Ghibli pentru Tokuma Shoten.
Vecinul meu Totoro a fost lansat în Japonia în același program cinematografic cu Mormântul licuricilor, regizat de Isao Takahata.
Totoro a devenit ulterior mascota Studio Ghibli și apare în sigla studioului.
Muzica filmului este compusă de Joe Hisaishi, colaborator esențial al lui Hayao Miyazaki în multe dintre filmele sale cele mai cunoscute.
Art directorul Kazuo Oga a avut un rol important în aspectul vizual al filmului, mai ales în reprezentarea naturii și a peisajului rural japonez.
Filmul a câștigat premii importante în Japonia, inclusiv Animage Anime Grand Prix, Mainichi Film Award și Kinema Junpo Award pentru cel mai bun film.
O reproducere a casei din film a fost construită pentru Expo 2005 și a devenit ulterior parte a atracțiilor asociate universului Ghibli.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
