Ticăloși fără glorie
Inglourious Basterds · 2009
2h 27min · r. Quentin Tarantino
“O cursă palpitantă pentru răzbunare, fără glorie, dar cu mult zgomot.”
Despre film
Tarantino rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial într-o fantezie de răzbunare în care un grup de soldați evrei vânează naziști în Franța ocupată. Filmul funcționează ca un western spaghetti transplantat în 1944, cu secvențe de dialog interminabile care construiesc tensiune până la explozii de violență stilizată. Hans Landa, interpretat de Christoph Waltz, e unul dintre cei mai memorabili antagoniști din cinema, un vânător de evrei politicos și terifiant. Tarantino tratează guerra ca pe un western de răzbunare, nu ca pe un document istoric.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Nu te aștepta la un film de război realist. Tarantino nu e interesat de acuratețe istorică, ci de satisfacția narativă și de cinema ca act de răzbunare.
Filmul e structurat în capitole distincte, fiecare cu propriul ritm și ton. Nu toate se leagă imediat, dar totul confluează spre final.
Dialogurile lungi nu sunt umplutură. Tarantino construiește fiecare scenă ca pe o piesă de teatru în miniatură, în care fiecare cuvânt contează.
Ce să urmărești
Observă cum Tarantino construiește tensiune prin dialog aparent banal. Conversațiile despre lapte sau strudel devin terifiant de amenințătoare prin context și prin jocul actorilor.
Fii atent la limbile vorbite. Tarantino folosește neînțelegerea lingvistică ca sursă de tensiune și comedie, mai ales în scena din pivniță.
Urmărește referințele la cinema. Filmul e plin de omagii aduse filmelor de război clasice și westernurilor, de la muzică la compoziția cadrelor.
Context
După Death Proof, considerat de mulți cel mai slab film al său, Tarantino revine în formă maximă cu un proiect la care lucrase ani de zile. Inglourious Basterds marchează trecerea către filmele sale de revizitare istorică, înainte de Django Unchained și Once Upon a Time in Hollywood.
Filmul face parte din valul de reinterpretări postmoderne ale celui de-al Doilea Război Mondial din anii 2000, când regizori au început să trateze istoria ca pe un material maleabil pentru fantezie și comentariu. Tarantino duce această tendință la extrem prin rescrierea completă a istoriei.
De ce contează
Inglourious Basterds demonstrează puterea cinematografului de a rescrie istoria nu ca pe o minciună, ci ca pe o fantezie de consolare. Finalul filmului nu pretinde că s-a întâmplat, ci oferă satisfacția de a vedea ce ar fi trebuit să se întâmple.
Performanța lui Christoph Waltz ca Hans Landa a redefinit ce poate fi un villain de film. Waltz construiește un personaj terifiant nu prin violență explicită, ci prin politețe amenințătoare și inteligență superioare.
Replici memorabile
“You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business. And cousin, business is a-boomin'.”
Probabil ai auzit că noi nu suntem în afacerea cu prizonieri, suntem în afacerea cu ucis naziști. Și verișor, afacerea merge de minune.
— Lt. Aldo Raine
“That's a bingo!”
Asta e un bingo!
— Hans Landa
“Au revoir, Shoshanna!”
La revedere, Shoshanna!
— Hans Landa
Știai că...
Tarantino a scris rolul lui Hans Landa fără să știe cine îl va juca, temându-se că nu va găsi un actor capabil. Când l-a descoperit pe Christoph Waltz, a declarat că fără el filmul nu s-ar fi făcut.
Brad Pitt și-a rupt degetul mare în timpul filmărilor unei scene de luptă, dar a continuat să joace. Rana se vede în câteva cadre din film.
Scena de deschidere, dialogul de 20 de minute dintre Landa și fermierul francez, a fost filmată în trei limbi și a necesitat o săptămână întreagă de repetiții pentru sincronizarea perfectă.
Tarantino a insistat ca toți actorii să vorbească în limbile native ale personajelor lor. Filmul conține dialoguri în engleză, germană, franceză și italiană, fără subtitrare artificiala.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
