Strania poveste a lui Benjamin Button
The Curious Case of Benjamin Button · 2008
2h 46min · r. David Fincher
“Viața nu e măsurată în minute, ci în momente.”
Despre film
Benjamin Button se naște bătrân și se face mai tânăr cu fiecare an care trece. Premisa aceasta stranie e tratată de David Fincher nu ca fantezie excentrică, ci ca meditație gravă despre timp, iubire și ireparabilitatea trecutului. Filmul urmărește o viață întreagă de la sfârșitul Primului Război Mondial până în zilele noastre, cu Brad Pitt la centru și o galerie de personaje care rămân în memorie mult după ecran stins. E un film care se simte, nu doar se urmărește.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul durează aproape trei ore. Nu e o dramă de tensiune, ci una de contemplație. Ritmul e deliberat lent, iar asta nu e o eroare de montaj, ci o decizie stilistică. Oferă-i timpul pe care îl cere.
Nararea dublă, povestea în poveste cu Caroline care citește jurnalul, nu e un artificiu dramatic. E structura prin care Fincher introduce distanța emoțională necesară unui film despre moarte și ireversibilitate. Dacă o iei ca înrămare convențională, vei rata jumătate din intenție.
Filmul e adesea comparat cu 'Forrest Gump'. Comparația e inevitabilă, dar nu ajutătoare pentru prima vizionare. Cele două au structuri similare, dar tonuri opuse: 'Forrest Gump' e sentimentalist, 'Benjamin Button' e elegiac. Dacă intri așteptând 'Forrest Gump', vei fi dezorientat.
Ce să urmărești
Urmărește ceasul care merge invers din scena de deschidere a gării din New Orleans. Nu e un detaliu decorativ: e cheia tematică a întregului film, iar Fincher îl introduce deliberat înainte ca povestea propriu-zisă să înceapă.
Atentie la cum Fincher filmează fața lui Benjamin în momentele cheie din prima treime a filmului. Calitatea imaginii e aproape indistinctă de filmările reale cu Brad Pitt. Știind că e CGI, încearcă să găsești diferența: nu vei reuși.
Observă secvența în care Fincher explică cum mai mulți oameni cu decizii minore, independente unii de altii, au contribuit la un accident care a schimbat o viată. E singura rupere de ritm narativ din film și funcționează ca un argument vizual despre contingența existenței.
Urmărește paleta de culori. Fincher și directorul de imagine Claudio Miranda construiesc un limbaj cromatic distinct pentru fiecare epocă: tonuri sepia și amber pentru anii interbelici, albastruri și verzi reci pentru deceniile postbelice, lumini saturate pentru contemporan. Poți data fiecare scenă după culoare.
Context
Pentru David Fincher, 'Strania poveste a lui Benjamin Button' a reprezentat o schimbare radicală față de stilul său cerebral și rece din 'Zodiac' sau 'Fight Club'. E cel mai liric și mai personal film al carierei sale, cel care i-a adus prima nominalizare la Oscar pentru regie.
Filmul se înscrie în tradiția epică americană a dramelor de o viată întreagă, gen inaugurat de 'Forrest Gump', al cărui scenarist, Eric Roth, l-a scris și pe acesta. Comparația e inevitabilă și, în același timp, insuficientă: ambele urmăresc un inadaptat prin decenii de istorie americană, dar Fincher construiește o operă mai elegiacă și mai puțin sentimentală.
De ce contează
Filmul a stabilit un nou standard în efectele vizuale de reconstituire facială. In primul treime al filmului, capul lui Brad Pitt, digitalizat complet, este suprapus pe corpuri ale unor actori mai scunzi și mai fragili. Tehnica, numita 'emotion capture', a câștigat Oscarul pentru Efecte Vizuale și a influentat profund industria în anii următori.
Cu 13 nominalizări la Oscar, filmul a egalat recordul de nominalizări dintr-un singur an al unor titluri ca 'Titanic' și 'All About Eve', devenind cel mai nominalizat film al celei de-a 81-a ceremonii. A câștigat numai trei, toate în categorii tehnice, ceea ce a alimentat una dintre cele mai notabile dezbateri ale deceniului despre relația dintre ambițiile artistice ale unui film și recunoașterea lui oficială.
Filmul a fost inclus în colecția Criterion în 2009, o recunoaștere rară pentru o producție de studio contemporană cu buget de peste 150 de milioane de dolari. Faptul subliniază că industria critică l-a tratat altfel decât îl tratase Academia.
Replici memorabile
“For what it's worth: it's never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There's no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing.”
Oricum ar fi: nu e niciodată prea târziu sau, în cazul meu, prea devreme să fii cine vrei să fii. Nu există limită de timp, oprești când vrei. Poți să te schimbi sau să rămâi la fel, nu există reguli pentru asta.
— Benjamin Button
“Our lives are defined by opportunities; even the ones we miss.”
Viețile noastre sunt definite de oportunități; chiar și de cele pe care le ratăm.
— Benjamin Button
“It's a funny thing about comin' home. Looks the same, smells the same, feels the same. You'll realize what's changed is you.”
E ceva ciudat în a te întoarce acasă. Arată la fel, miroase la fel, se simte la fel. Îți dai seama că ceea ce s-a schimbat ești tu.
— Benjamin Button
“You never know what's comin' for you.”
Nu știi niciodată ce te așteaptă.
— Queenie
Știai că...
Filmul a circulat prin Hollywood timp de peste 20 de ani înainte să fie realizat. Steven Spielberg l-a opționat în 1991 cu Tom Cruise în rolul principal, dar a renunțat pentru a face 'Jurassic Park' și 'Schindler's List'. Au urmat alți regizori atașați proiectului, inclusiv Ron Howard, înainte ca Fincher să preia controlul.
In aproximativ o treime din film, 325 de cadre totalizând 52 de minute, fața lui Brad Pitt nu apare deloc în filmările originale. Capul lui Benjamin Button tânăr-bătrân era creat integral digital de studioul Digital Domain, pe baza unui sistem de captare emoțională numit Contour, dezvoltat de Steve Perlman.
Filmările principale au început în noiembrie 2006 și s-au încheiat în septembrie 2007, o perioadă de aproape zece luni. Postproducția cu efecte vizuale a durat încă un an, astfel că de la start la lansare au trecut doi ani complecți.
Scenaristul Eric Roth a scris și scenariul pentru 'Forrest Gump' (1994). Cele două filme sunt adesea comparate structural: ambele urmăresc un protagonist inadaptat prin decenii de istorie americană, nararea se face la persoana întâi printr-un monolog retrospectiv, iar ambele sunt adaptări ale unor opere literare.
Filmul a fost filmat în New Orleans folosind stimulentele fiscale ale statului Louisiana, care au contribuit semnificativ la acoperirea bugetului. Producția a ales New Orleans și pentru autenticitatea arhitecturii sudice care acoperea mai bine decât oriunde altundeva deceniile din povestire, de la 1918 la 2005.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
