Nu mă atinge-mă
Touch Me Not · 2018
2h 5min · r. Adina Pintilie
“Spune-mi cum m-ai iubit, ca să înțeleg cum să iubesc.”
Despre film
Nu mă atinge-mă este o dramă experimentală la granița dintre ficțiune, documentar și cercetare personală, în care Adina Pintilie urmărește felul în care Laura, Tómas și Christian se raportează la propriile corpuri, la dorință, frică și apropiere. Filmul nu spune o poveste clasică, ci construiește un spațiu de explorare despre intimitate, rușine, vulnerabilitate și libertatea de a fi văzut fără mască.
Pentru cine e filmul
- →Îl vei aprecia dacă te interesează cinema-ul experimental, unde granița dintre documentar, performance și confesiune este fluidă.
- →Îl vei aprecia dacă vrei un film care discută frontal despre corp, intimitate, sexualitate, dizabilitate, rușine și nevoia de conexiune.
- →Îl vei aprecia dacă accepți un cinema incomod, lent și neconvențional, mai interesat de întrebări decât de răspunsuri simple.
- →Nu este potrivit dacă vrei o dramă narativă clasică, cu intrigă clară, personaje explicate și o evoluție ușor de urmărit.
- →Nu este cea mai bună alegere dacă te deranjează nuditatea explicită, discuțiile despre sexualitate și scenele foarte directe despre corp și intimitate.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul este conceput ca o cercetare artistică despre intimitate, nu ca o poveste tradițională cu început, conflict și final convențional.
A câștigat Ursul de Aur la Berlinale 2018, dar a fost și unul dintre cele mai controversate titluri ale festivalului.
Filmul cere deschidere față de imagini și conversații care pot părea inconfortabile, tocmai pentru că încearcă să demonteze tabuurile despre corp.
Ce să urmărești
Urmărește felul în care Laura Benson își construiește prezența între retragere, curiozitate și nevoia dureroasă de apropiere.
Urmărește aparițiile lui Christian Bayerlein, pentru că filmul îl prezintă fără milă falsă, dar cu o atenție rară pentru dorință, corp și demnitate.
Urmărește rolul Adinei Pintilie în propriul film, fiindcă regizoarea nu stă complet în afara cercetării, ci devine parte din întrebarea despre intimitate.
Context
Adina Pintilie este o regizoare română interesată de zona dintre documentar, ficțiune, performance și cercetare artistică. Cu Nu mă atinge-mă, debutul ei în lungmetraj, ea propune un cinema radical al apropierii, în care vulnerabilitatea, corpul și limitele personale devin materia principală a filmului.
Nu mă atinge-mă este un film din 2018, scris și regizat de Adina Pintilie, cu Laura Benson, Tómas Lemarquis, Christian Bayerlein, Dirk Lange, Hanna Hofmann, Grit Uhlemann, Seani Love și Adina Pintilie. Filmul este o coproducție România, Germania, Cehia, Bulgaria și Franța, a avut premiera în competiția oficială de la Berlin și a câștigat Ursul de Aur.
De ce contează
Contează pentru că a adus cinema-ul românesc într-o zonă rar explorată, unde intimitatea, sexualitatea și corpul sunt privite ca teritorii de cercetare, nu ca subiecte de exploatare.
Filmul este important pentru discuția pe care a deschis-o despre limitele cinema-ului, despre consimțământul privirii și despre felul în care imaginea poate apropia sau invada.
Replici memorabile
“Tell me how you loved me, so I understand how to love.”
Spune-mi cum m-ai iubit, ca să înțeleg cum să iubesc.
— Laura
“Why haven't you ever asked me what this film is about?”
De ce nu m-ai întrebat niciodată despre ce este acest film?
— Adina Pintilie
“I think because it's not in the words area.”
Cred că pentru că nu ține de zona cuvintelor.
— Adina Pintilie
“I was so sure I knew about everything, about intimacy, about trust, desire, safety.”
Eram atât de sigură că știu totul despre intimitate, încredere, dorință și siguranță.
— Adina Pintilie
Știai că...
Nu mă atinge-mă este debutul în lungmetraj al regizoarei Adina Pintilie.
Filmul a câștigat Ursul de Aur pentru cel mai bun film la cea de-a 68-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.
A câștigat și premiul pentru cel mai bun debut la Berlinale, ceea ce a făcut victoria filmului și mai neobișnuită.
Distribuția include interpreți care apar adesea sub propriul nume, ceea ce întărește senzația de film hibrid între documentar și ficțiune.
Filmul este vorbit în principal în engleză și germană, deși este o coproducție cu participare românească importantă.
Imaginea este semnată de George Chiper-Lillemark, iar montajul este realizat chiar de Adina Pintilie.
Reacțiile la film au fost puternic împărțite, unii critici apreciind curajul tematic, iar alții respingându-l ca prea didactic sau provocator.
Bugetul filmului a fost raportat la aproximativ un milion de euro, modest pentru o coproducție europeană premiată la Berlinale.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
