Despre film
Mi-am pierdut corpul urmărește două fire narative care se caută unul pe altul: Naoufel, un tânăr singuratic din Paris, îndrăgostit de Gabrielle după o conversație prin interfon, și o mână retezată care evadează dintr-un laborator pentru a-și regăsi corpul. Filmul transformă o premisă macabră într-o meditație poetică despre pierdere, memorie, traumă, întâmplare și dorința de a schimba direcția unei vieți.
Pentru cine e filmul
- →Pentru spectatorii care caută animație matură, poetică și emoțională, nu doar divertisment vizual pentru copii.
- →Pentru cei atrași de povești despre destin, doliu, singurătate, iubire timidă și felul în care amintirile continuă să locuiască în corp.
- →Pentru cei care apreciază filmele europene de autor, cu atmosferă melancolică, structură neobișnuită și imagini care spun mai mult decât dialogul.
- →Nu este potrivit pentru cei care asociază animația doar cu ritm rapid, umor sau povești luminoase.
- →Poate fi apăsător pentru spectatorii sensibili la imagini corporale, accidente, traumă și o atmosferă persistentă de tristețe.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul este bazat pe romanul Happy Hand de Guillaume Laurant, cunoscut și ca scenarist al filmului Amélie.
Premisa cu mâna retezată poate părea horror, dar filmul este mai degrabă o dramă poetică despre memorie, pierdere și reconectare.
Narațiunea alternează între călătoria mâinii prin Paris și trecutul lui Naoufel, iar legătura dintre ele devine treptat tot mai clară.
Ce să urmărești
Urmărește felul în care filmul transformă senzațiile tactile, zgomotele orașului și obiectele banale în elemente de memorie afectivă.
Fii atent la contrastul dintre realismul vieții lui Naoufel și aventura aproape animalică a mâinii care traversează Parisul.
Observă coloana sonoră compusă de Dan Levy, care susține tonul melancolic, misterios și aproape hipnotic al filmului.
Context
Jérémy Clapin vine din zona scurtmetrajului animat și a dezvoltat un stil vizual bazat pe corp, perspectivă, detaliu senzorial și singurătate urbană. În Mi-am pierdut corpul, debutul său în lungmetraj, folosește animația nu pentru evadare, ci pentru a face vizibile urmele invizibile ale traumei. Filmul arată interesul lui pentru personaje fragile, lumi ușor stranii și situații în care fantasticul devine o cale de a vorbi despre emoții foarte concrete.
Lansat în 2019, filmul a devenit rapid unul dintre cele mai apreciate lungmetraje animate europene ale deceniului. A câștigat Marele Premiu Nespresso în secțiunea Semaine de la Critique de la Cannes, o premieră importantă pentru un film de animație în acea secțiune, apoi a obținut Cristalul pentru lungmetraj la Annecy. Distribuția globală prin Netflix l-a dus către un public internațional și către nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun lungmetraj de animație.
De ce contează
Contează pentru că demonstrează cât de profundă și adultă poate fi animația atunci când este folosită pentru memorie, traumă și limbaj interior.
A adus animația franceză de autor într-o zonă de vizibilitate internațională rară, cu premii la Cannes, Annecy, César și o nominalizare la Oscar.
Filmul rămâne memorabil prin felul în care transformă o parte pierdută a corpului într-un simbol al dorinței de a recupera o viață întreruptă.
Replici memorabile
“Tu crois au destin?”
Crezi în destin?
— Naoufel
“Il faut surprendre le destin.”
Trebuie să surprinzi destinul.
— Naoufel
“Je veux juste savoir si on peut changer le cours des choses.”
Vreau doar să știu dacă putem schimba cursul lucrurilor.
— Naoufel
Știai că...
Filmul este adaptat după romanul Happy Hand de Guillaume Laurant, care a co-scris scenariul împreună cu Jérémy Clapin.
A câștigat Marele Premiu Nespresso la Semaine de la Critique, în cadrul Festivalului de la Cannes din 2019.
A fost primul film de animație care a câștigat Marele Premiu în secțiunea Semaine de la Critique de la Cannes.
La Festivalul de la Annecy din 2019, filmul a câștigat Cristalul pentru lungmetraj și Premiul Publicului.
A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun lungmetraj de animație la ediția din 2020.
A câștigat premiul César pentru cel mai bun film de animație și premiul César pentru cea mai bună muzică originală.
Vocile principale în versiunea franceză sunt Hakim Faris, Victoire Du Bois și Patrick d'Assumçao.
Studioul Xilam Animation a produs filmul, iar muzica a fost compusă de Dan Levy.
Date rapide
Premii & nominalizări
Filmul în numere
Producție
