Evadată
Double Jeopardy · 1999
1h 45min · r. Bruce Beresford
“Crima nu este întotdeauna o crimă.”
Despre film
Condamnată pentru uciderea soțului pe care susține că nu l-a omorât, Libby Parsons iese din închisoare hotărâtă să își găsească fiul și să dovedească faptul că Nick și-a înscenat moartea. Filmul combină thrillerul de urmărire cu drama unei mame despărțite de copil și cu o premisă juridică spectaculoasă, mai interesată de tensiune decât de realism legal strict.
Pentru cine e filmul
- →Pentru cei care vor un thriller de sfârșit de anii 90, direct, alert și construit pe o nedreptate ușor de urmărit emoțional.
- →Pentru fanii lui Ashley Judd în roluri de protagonistă vulnerabilă, dar încăpățânată, care transformă disperarea în energie de supraviețuire.
- →Pentru cei cărora le plac poveștile cu fugari, parole officers, identități false, indicii ascunse și confruntări finale cu miză personală.
- →Nu este alegerea potrivită dacă vrei un film juridic riguros, deoarece premisa despre dubla incriminare este tratată mai degrabă ca motor de thriller.
- →Poate dezamăgi spectatorii care preferă mistere complexe, ambigue, pentru că filmul mizează pe satisfacția răzbunării și pe claritatea conflictului.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Titlul original, Double Jeopardy, trimite la principiul juridic american care interzice judecarea de două ori pentru aceeași faptă, dar filmul simplifică mult această idee.
Intră în film ca într-un thriller de studio cu ritm clasic, nu ca într-o analiză realistă a sistemului penal american.
Distribuția se sprijină pe contrastul dintre Ashley Judd, intensă și impulsivă, și Tommy Lee Jones, sec și autoritar ca ofițer de eliberare condiționată.
Ce să urmărești
Urmărește felul în care filmul schimbă Libby din victimă izolată în femeie care învață să citească piste, oameni și minciuni.
Secvențele din New Orleans adaugă filmului culoare noir, hoteluri elegante, cimitire și senzația că adevărul se ascunde sub o identitate perfect aranjată.
Dinamica dintre Libby și Travis funcționează cel mai bine când el trece treptat de la supraveghetor sceptic la aliat incomod.
Context
Bruce Beresford venea cu experiență solidă în drame de personaje, inclusiv Tender Mercies și Driving Miss Daisy. În Evadată, el aplică o regie eficientă de thriller comercial, lăsând actorii să țină emoția la suprafață, în timp ce povestea avansează prin urmăriri, descoperiri și confruntări.
Lansat în 1999 de Paramount Pictures, filmul aparține valului de thrillere americane pentru public larg în care o premisă juridică puternică susține o poveste de răzbunare. A fost primit mixt de critici, dar a atras publicul prin combinația dintre Ashley Judd, Tommy Lee Jones și ideea simplă, foarte vandabilă, că o femeie condamnată pe nedrept își poate întoarce condamnarea împotriva celui care a trădat-o.
De ce contează
Contează ca exemplu de thriller de studio care a transformat o noțiune legală cunoscută într-un motor de suspans popular, chiar dacă juriștii au criticat logica premisei.
A consolidat imaginea lui Ashley Judd ca eroină de thriller în anii 90 și a folosit autoritatea lui Tommy Lee Jones pentru a ancora o poveste altfel construită pe exagerare melodramatică.
Replici memorabile
“I haven't felt that good in six years. I don't want to kill you, Nick. I just want you to suffer like I suffered.”
Nu m-am mai simțit atât de bine de șase ani. Nu vreau să te omor, Nick. Vreau doar să suferi cum am suferit eu.
— Libby Parsons
“There are no second chances here! This is the Last Chance House!”
Aici nu există a doua șansă. Asta este Casa Ultimei Șanse.
— Travis Lehman
“What are you talking to me for? She's the one with the gun.”
De ce vorbești cu mine? Ea este cea care are arma.
— Travis Lehman
Știai că...
Jodie Foster a fost atașată inițial rolului Libby Parsons, dar a părăsit proiectul înainte ca Ashley Judd să preia rolul principal.
Meg Ryan și Brooke Shields au fost menționate printre actrițele asociate sau luate în calcul înainte ca rolul să ajungă la Ashley Judd.
Deși Ashley Judd joacă protagonista, Tommy Lee Jones a primit primul billing pe materialele filmului.
Filmul a fost cumpărat de Paramount în 1995 ca pitch de la scenariștii David Weisberg și Douglas S. Cook.
Bruce Beresford a intrat în proiect după ce alte variante de regizori, inclusiv Harold Becker și Luis Mandoki, nu s-au concretizat.
Povestea folosește orașe și spații foarte diferite, de la zona insulară Whidbey Island și Puget Sound până la New Orleans.
Una dintre cele mai discutate părți ale filmului este interpretarea eronată a principiului double jeopardy, criticată ulterior în explicații juridice și articole de popularizare.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
