Greu de ucis 2
Die Hard 2 · 1990
2h 4min · r. Renny Harlin
“Mai greu de ucis.”
Despre film
John McClane vine să-și aștepte soția pe aeroportul din Washington și găsește, inevitabil, un grup de militari renegați care au preluat controlul traficului aerian, ținând zeci de avioane captive pe cer. Die Hard 2 mută arena din zgârie-nori în spațiile vaste ale unui aeroport pe timp de iarnă și mizează pe o presiune narativă suplimentară: de data aceasta, soția lui McClane e în unul dintre avioanele care circulă deasupra, fără combustibil suficient pentru a ateriza în altă parte. Renny Harlin preia ștafeta de la McTiernan și livrează un film mai mare, mai zgomotos, cu set-piece-uri memorabile în zăpadă și pe pistele de decolare.
Pentru cine e filmul
- →Vrei un John McClane blocat iar într-o criză imposibilă.
- →Îți place acțiunea pe aeroport, cu avioane amenințate și mercenari.
- →Te atrag thrillerele de Crăciun cu haos, presiune și replici dure.
- →Cauți ceva foarte diferit față de primul Greu de ucis.
- →Preferi acțiune mai realistă, cu mai puține coincidențe mari.
- →Nu te prind filmele cu teroriști, aeroporturi și multă gălăgie.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul presupune că ai văzut primul Die Hard, cel puțin parțial. Câteva personaje secundare revin, iar miza emoțională față de Holly funcționează cel mai bine dacă știi de unde vine relația lor.
Nu e un film despre suspans psihologic, ca primul. E un film despre escaladarea continuă a hazardului. Dacă te lași purtat de logica lui, funcționează foarte bine ca spectacol pur.
Acțiunea se petrece din nou într-o singură noapte și într-un singur spațiu delimitat, dar aeroportul e un decor mult mai fragmentat decât zgârie-norii din primul film. Merită să urmărești harta mentală a locurilor pe care le parcurge McClane.
Ce să urmărești
Observă cum Harlin folosește contrastul dintre căldura interioarelor aeroportului și frigul exterior ca marcator vizual al pericolului. McClane e mai vulnerabil în interior, printre civili și birocrați, decât afară în zăpadă, unde acționează singur.
Urmărește cum scenele din avionul lui Holly construiesc o tensiune paralelă și autonomă față de acțiunea lui McClane. Cele două fire narative nu se întâlnesc direct, dar ritmul de montaj le sincronizează deliberat în momentele de vârf.
Acordă atenție prestației lui William Sadler în rolul colonelului Stuart: spre deosebire de Hans Gruber, care era teatral și ironic, Stuart e glacial și militar, un tip diferit de antagonist care impune o altă calitate a amenințării.
Context
Die Hard 2 este primul mare succes al finlandezului Renny Harlin la Hollywood, după thriller-ul de serie B A Nightmare on Elm Street 4. Confirmarea primită cu acest film i-a deschis imediat ușa spre Cliffhanger cu Sylvester Stallone.
Lansat pe 4 iulie 1990, ziua națională americană, filmul face parte din valul de sequeluri de acțiune cu buget mare care au dominat Hollywood-ul la începutul anilor 90, când studiourile au început să trateze francizele ca pe active industriale, nu ca pe proiecte artistice individuale.
De ce contează
Die Hard 2 a demonstrat că formula primului film putea fi scalată și mutată în alt decor fără să-și piardă tractiunea comercială, deschizând practic era sequelurilor de acțiune care schimbă spațiul dar păstrează personajul central. Filmul a încasat aproape de două ori mai mult decât originalul, validând modelul de franciză în fața studiourilor.
Producția a adus în discuție public pentru prima dată tensiunea dintre industria cinematografică și industria aviației: mai multe aeroporturi americane au refuzat să colaboreze cu echipa de filmare, temându-se că imaginea companiilor aeriene și a personalului de aeroport va fi afectată.
Replici memorabile
“How can the same shit happen to the same guy twice?”
Cum poate aceeași mizerie să i se întâmple aceluiași tip de două ori?
— John McClane
“Just the fax, ma'am. Just the fax.”
Doar faxul, doamnă. Doar faxul.
— John McClane
“This time John Wayne does not walk off into the sunset with Grace Kelly.”
De data aceasta John Wayne nu pleacă spre apus cu Grace Kelly.
— Colonel Stuart
Știai că...
Aeroportul internațional Stapleton din Denver a permis echipei să filmeze doar sosirea lui Bruce Willis, interzicând explicit orice cadru cu avioane sau sigle de companii aeriene. Oficialii aeroportului au declarat public că scenariul îi face pe angajați să arate 'incompetenți, proști, aroganți sau altfel neagreabili'.
Scenele în care McClane aleargă prin tuneluri subterane ale aeroportului au fost filmate la o stație de tratare a apei din apropierea Los Angeles-ului, care dispune de kilometri întregi de galerii subterane. Aceeași locație a fost folosită din nou în Live Free or Die Hard, în 2007.
Titlul original al filmului era Die Hard 2: Die Harder, dar Fox l-a scurtat înainte de lansare la simplu Die Hard 2. Sloganul 'Die Harder' a rămas pe materialele promoționale și pe afișe.
Scenariul a fost adaptat din romanul '58 Minutes' al lui Walter Wager, în care soarta este a fiicei polițistului, nu a soției. Scriitorii au schimbat relația pentru a păstra continuitatea emoțională cu primul film și cu personajul Holly McClane.
Bruce Willis filma concomitent alte proiecte în perioada producției și, din cauza programului său, principalele scene de acțiune exterioare au trebuit organizate în ferestre stricte de disponibilitate. Harlin a compensat prin planificarea minutioasă a fiecărui set-piece cu mult timp înainte de sosirea actorului principal.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
