Dar eu sunt o majoretă
But I'm a Cheerleader · 2000
1h 25min · r. Jamie Babbit
Despre film
Dar eu sunt o majoretă este o comedie romantică satirică despre Megan Bloomfield, o adolescentă trimisă de familie într-o tabără de terapie de conversie, unde începe să înțeleagă cine este și să se îndrăgostească de Graham.
Pentru cine e filmul
- →Pentru cei care caută o comedie queer colorată, ironică și tandră, cu mesaj clar împotriva terapiei de conversie.
- →Pentru fanii filmelor cult de început de ani 2000, cu estetică pop, umor camp și personaje care devin memorabile prin exagerare.
- →Pentru spectatorii interesați de povești despre identitate, presiune socială și descoperirea propriei sexualități într-un ton accesibil și ironic.
- →Nu este alegerea ideală pentru cei care vor o dramă realistă și gravă despre terapia de conversie, fără stilizare sau umor absurd.
- →Poate părea prea teatral, prea roz sau prea caricatural pentru spectatorii care preferă comedii romantice mai naturale și mai discrete.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul a fost realizat în 1999, a circulat prin festivaluri și a fost lansat în cinematografele americane în 2000.
Povestea are loc într-o tabără fictivă numită True Directions, unde adolescenții sunt forțați să urmeze roluri de gen rigide și absurde.
Filmul folosește culori foarte artificiale, roz și albastru intens, pentru a ironiza ideea că genul și sexualitatea pot fi controlate prin reguli vizuale.
Ce să urmărești
Urmărește contrastul dintre imaginea perfectă de majoretă a lui Megan și felul în care filmul îi lasă treptat spațiu să se descopere sincer.
Fii atent la estetica taberei True Directions, unde decorurile, costumele și regulile devin o parodie vizuală a heteronormativității.
Merită urmărită chimia dintre Natasha Lyonne și Clea DuVall, care oferă filmului centrul emoțional dincolo de satiră.
Context
Jamie Babbit debutează în lungmetraj cu acest film și pornește de la ideea unei comedii despre reabilitare și conformism, transformând terapia de conversie într-o satiră vizuală despre identitate, rușine și eliberare.
Dar eu sunt o majoretă a fost inițial întâmpinat cu reacții mixte și probleme de rating, dar în timp a devenit un film cult queer, apreciat pentru umorul său camp, stilul vizual și reprezentarea pozitivă a iubirii lesbiene.
De ce contează
Contează pentru că transformă o temă dureroasă, terapia de conversie, într-o satiră accesibilă care arată cât de absurdă este încercarea de a repara identitatea cuiva.
Filmul rămâne important pentru cinema-ul queer fiindcă oferă o poveste de coming out luminoasă, romantică și afirmativă într-o perioadă în care astfel de reprezentări erau rare.
Replici memorabile
“But I'm a cheerleader.”
Dar eu sunt o majoretă.
— Megan Bloomfield
“I'm not perverted.”
Nu sunt perversă.
— Megan Bloomfield
“It's okay to be gay.”
E în regulă să fii gay.
— Larry și Lloyd
Știai că...
Filmul este debutul în lungmetraj al regizoarei Jamie Babbit.
Scenariul este semnat de Brian Wayne Peterson, după o poveste de Jamie Babbit.
Distribuția principală îi include pe Natasha Lyonne, Clea DuVall, RuPaul, Cathy Moriarty, Melanie Lynskey, Eddie Cibrian și Michelle Williams.
Filmul a avut premiera la Toronto International Film Festival pe 12 septembrie 1999.
A fost proiectat și la Sundance Film Festival în ianuarie 2000.
Inițial, filmul a primit rating NC-17 în Statele Unite, iar Jamie Babbit a făcut tăieturi pentru a obține rating R.
Decorurile și costumele folosesc intenționat roz și albastru intens pentru a satiriza stereotipurile de gen.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
