Despre film
Buen Camino nu e doar o comedie, ci o pledoarie inadvertență pentru renascere personală. Checco, moștenitorul unei imperio de mobilă, abandonează luxul fără limită pentru a-și găsi fiica pe drumul pelerinilor. Gennaro Nunziante construiește filmul cu o echilibru rar: umor direct și nemilos alternează cu momente de vulnerabilitate care nu par forțate, ci organice. Rezultatul e o poveste despre reparare care merge dincolo de formula clasică de transformare.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Nu e un film care vrea să te facă pe tine pelerinul în locul lui Checco. Nu e inspirațional în sensul în care vrei să pleci luni din viață. E o comedie despre ce se întâmplă când viața te forțează să stai jos și să asculți.
Accepta că umorul va fi direct și uneori nepoliticos. Zalone nu se gândește la dorințele tale de confort moral. Dacă asta nu e pentru tine, ar trebui să știi dinainte.
Relația lui Checco cu fiica lui nu se rezolvă în rețetă de trei acte. Îi ia timp și nu ai garanție că se va rezolva cum vrei. Merită să vizionezi filmul cu așteptări reale, nu fantasme.
Caminul în sine e cel mai frumos personaj al filmului. Dacă nu îți plac peisajele Franței și Spaniei fără manipulare, atunci asta e filmul tău. Dacă preferi dramaticul distorsionat, posibil că nu.
Ce să urmărești
Observă cum Ferrari roșie lui Checco devine o icoană a declinului privilegiulu pe Caminul pe care alții pelerini merg pe jos. Mașina e o uvertură vizuală la diferența dintre doritor și necesitate.
Urmărește expresia facială a lui Checco în momentele în care nu spune nimic. Asta e locul în care cânturile sale la rece dau seamă că s-a rupt ceva în el, și asta nu se restaurează ușor.
Fiă atent la mica victorie din scena în care Checco trebuie să dea pe jos, peste noctă, în azilurile pentru pelerinii săraci. Disconfortul e sediu vizual și auditiv al filmului întreg.
Observă cum pura tăcere a Caminului devine aproape dureroasă pentru Checco, care e obișnuit cu zgomotul propriei voci. Aceea e transformarea cea mai profundă pe care o încearcă.
Context
E al șaselea lungmetraj al lui Nunziante cu Checco Zalone, dar primul în care cuplul creativ se retrage puțin din meschinăria socială pentru a îmbrățișa o dimensiune mai umană. Aceasta e evoluția lor după Tolo Tolo, o mișcare calculată către licență emoțională.
Buen Camino se înscrie în tradiția comediei italiene de observație socială, dar cu ochi îndreptați spre introspecie. În epoca în care comedia mainstream devine din ce în ce mai precaută, filmul lui Nunziante și Zalone rămâne crude și irevocabil grăitor.
De ce contează
Buen Camino a devenit cea mai des vizionată peliculă din istoria cinematografiei italiene, cu 76,4 milioane de euro încasări. Dar importanța lui transcende boxofficul: filmul a reactivat dorința colectivă de a urmări Caminul de Santiago, iar asta e cu semnificație culturală reală.
Checco Zalone este în esență o figură de ritual în cinematografia italiană, iar Buen Camino e filmul în care ritualizarea lui se transformă în ceva aproape tragic. Transformarea unui personaj care pur și simplu nu vrea să schimbe nimic în cineva care acceptă dificultatea e revoluția personală a filmului.
Replici memorabile
“Lui é l'unico palestinese che occupa un territorio. Gaza. Gaza mia.”
El e singurul palestinian care ocupă un teritoriu. Gaza. Gaza mia.
— Checco
“Il Cammino di Maranello, più comodo e più bello!”
Caminul lui Maranello, mai confortabil și mai frumos!
— Checco
“Le donne sono come le macchine, le cambi quando ti trovi una migliore.”
Femeile sunt ca mașinile, le schimbi când îți găsești una mai bună.
— Checco
Știai că...
Checco Zalone a compus și cântat toate melodiile din film, inclusiv piesa promovă 'Prostata Enflamada' lansată cu trei zile înainte de premieră.
Filmul a fost întins pe cale reală a Caminului de Santiago, în Franța și Spania, pe o perioadă de șase luni, iar o parte semnificativă din scene a fost filmat în condiții de pelerinaj autentic.
Buen Camino a depășit în total de venituri recordul Italian pe care l-ținea Avatar din 2009, stabilit la 68,6 milioane de euro, iar asta s-a întâmplat în mai puțin de o lună de la lansare.
Rolul Alma, cea care dirijeaza grupa de pelerinii, i-a fost creat lui Beatriz Arjona cu referință directă la Irène Jacob în ultimul film al lui Antonioni, o dovadă a nivelului cinefil pe care Nunziante încearcă să-l atingă.
Personajul Tarek, noul partener al ex-soției, e regizor palestinian, iar Zalone îi dedică unele din cele mai tăioase brânci, ceea ce a provocat reacții polarizate în Italia și în comunități palestiniene.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
