Argo
2012 · 2h 0min · r. Ben Affleck
“Filmul a fost fals. Misiunea a fost reală.”
Despre film
Argo e un film de spionaj construit pe o premisă absurdă care s-a întâmplat cu adevărat: CIA a scos șase diplomați americani din Iranul revoluționar din 1980 sub acoperirea unui film de science fiction canadian. Ben Affleck dirijează tensiunea cu mâna unui meșter, fără să lase niciun moment să respire inutil. Alan Arkin și John Goodman oferă contrapunctul comic necesar pentru ca miza să rămână credibilă. E un thriller care știe că publicul cunoaște deja sfârșitul și reușește să-l țină în priză oricum.
Starea de spirit potrivită
Distribuție
Înainte să îl vezi
Filmul schimbă semnificativ rolul Canadei în operațiunea reală, minimizând contribuția esențială a ambasadorului Ken Taylor și a guvernului canadian. Dacă îl urmărești ca pe un document istoric, vei fi dezinformat. Dacă îl urmărești ca thriller dramatic bazat pe fapte reale, funcționează.
Climaxul filmului, urmărirea pe pistă, nu s-a întâmplat. Știind asta dinainte, poți aprecia mai bine cum Affleck construiește tensiune din nimic: publicul știe că e ficțiune adăugată, dar funcționează oricum.
Primele zece minute sunt dense în context istoric. Affleck le prezintă ca un documentar comprimat despre revoluția iraniană. Acordă-le atenție: stabilesc mizele politice fără de care tensiunea din restul filmului nu are greutate.
Ce să urmărești
Urmărește textura imaginii. Affleck și Prieto au folosit peliculă și lentile vintage pentru a reproduce estetica cinematografiei americane din 1979-1980. Granulația nu e o eroare sau un filtru digital adăugat în post-producție: e rezultatul alegerii tehnice de a filma pe peliculă cu lentile din epoca respectivă.
Observă cum Affleck montează secvențele paralele din finalul filmului: acțiunea din aeroport e intercalată cu reacțiile din Washington și Hollywood în tăieturi din ce în ce mai rapide. William Goldenberg, care a câștigat Oscarul pentru montaj, a construit tensiunea exclusiv prin ritmul tăieturilor, fără trucuri sonore sau muzicale suplimentare.
Atentie la scena de citire a scenariului din Hollywood. Storyboard-urile pe care le văd ofițerii de securitate iranieni la aeroport sunt identice cu cele văzute la masa de lectură din LA. Continuitatea vizuală dintre cele două lumi, hollywoodiană și iraniană, e construita deliberat pentru a sublinia ideea centrală a filmului.
Context
Argo e al treilea film ca regizor al lui Affleck, după 'Gone Baby Gone' și 'The Town', și primul care l-a consacrat definitiv ca autor, nu ca actor reconvertit. Paradoxul sezonului de premiere din 2013 este că Affleck a câștigat Golden Globul, BAFTA-ul și DGA-ul pentru regie, dar nu a primit nominalizare la Oscar în aceeași categorie.
Argo face parte din valul de thrillere politice americane de la începutul anilor 2010 care au redescoperit criza ostaticilor iranieni ca materie cinematografică, alături de 'Zero Dark Thirty' al Kathrynei Bigelow. Ambele filme au apărut în același sezon de premiere și au împărțit Oscarurile principale, în contextul în care operațiunile CIA din Orientul Mijlociu reveneau în actualitate.
De ce contează
Argo a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film fără ca regizorul său să fi primit nominalizare în categoria Regie, doar a patra oară în istoria Academiei când s-a întâmplat asta. Această contradicție a generat cea mai amplă dezbatere despre logica nominalizărilor Oscar din ultimele două decenii.
Filmul a ridicat, în mod public și persistent, întrebarea despre contribuția canadiană la operațiunea reală, pe care Argo o minimizează semnificativ. Canadienii și-au asumat riscuri considerabile, iar filmul îi prezintă ca simpli observatori. Această critică a forțat o dezbatere despre responsabilitatea dramatizărilor față de istoria reală.
Argo a demonstrat că un thriller politic bazat pe o operațiune declasificată de câțiva ani poate genera mai multă tensiune decât ficțiunile cu acțiune inventată. Cinematografia granulată, intentionat datată cu o estetică a anilor 70, a marcat un moment în care nostalgia formală a revenit ca strategie de autentificare în filmul de gen.
Replici memorabile
“There are only bad options. It's about finding the best one.”
Nu există decât opțiuni proaste. E vorba să o găsești pe cea mai bună.
— Tony Mendez
“This is the best bad idea we have, sir. By far.”
Aceasta e cea mai bună idee proastă pe care o avem, domnule. De departe.
— Jack O'Donnell
“If I'm doing a fake movie, it's gonna be a fake hit.”
Dacă fac un film fals, o să fie un succes fals.
— Lester Siegel
“The whole country is watching you. They just don't know it.”
Toată țara te urmărește. Pur și simplu nu știe.
— Jack O'Donnell
Știai că...
Falsa companie de producție din film se numea Studio Six Productions, iar numele a fost ales deliberat în onoarea celor șase diplomați pe care operațiunea trebuia să îi evacueze. Tony Mendez a confirmat public că acesta era motivul din spatele numelui.
Storyboard-urile filmului fictiv Argo au fost realizate de Jack Kirby, legendarul artist de benzi desenate cunoscut ca co-creator al unor personaje Marvel precum Fantastic Four și Captain America. Afleck a insistat pe autenticitate istorică: Kirby desemnase storyboard-urile pentru producția reală din 1980.
Filmul a fost filmat cu peliculă fotografică, nu digital, și a folosit lentile Hawk V-Lite pentru a reproduce granulatia și caracteristicile optice ale cinematografiei americane din anii 70. A fost prima colaborare între directorul de imagine Rodrigo Prieto și aceste lentile, pe care le-a folosit ulterior și la 'The Wolf of Wall Street'.
Scena urmăririi pe pistă de aeroport, care constituie climaxul filmului, nu s-a întâmplat niciodată în realitate. Jonna Mendez, soția lui Tony, a confirmat public că evacuarea reală s-a desfășurat fără incidente majore: avionul a decolat fără probleme, iar grupul a aterizat în Zurich unde i-a așteptat un van al Departamentului de Stat.
Scena în care CIA prezintă planul în fața directorului a fost filmată parțial chiar în sediul original al CIA din McLean, Virginia, cu acordul agenției. Toate celelalte scene situate la CIA au fost filmate în subsolul clădirii Los Angeles Times.
Date rapide
Filmul în numere
Producție
