Rita Cortese

Stilul ei s-a format în teatrul independent, unde relația cu textul, ritmul și publicul a rămas centrală. În cinema, Herencia, regizat de Paula Hernández, i-a schimbat traiectoria printr-un rol principal care a confirmat capacitatea ei de a susține povești intime, construite pe observație și tensiune emoțională. În același timp, lucrul constant în televiziune i-a adus o vizibilitate largă, prin titluri precum El sodero de mi vida, Sin código și Lalola.

În Relatos salvajes, de Damián Szifron, rolul ei din segmentul Las ratas a folosit perfect registrul ei tăios, capabil să amestece comicul cu amenințarea. Colaborarea cu Szifron a dus-o într-un film argentinian cu impact internațional, iar aparițiile ulterioare din El suplente, de Diego Lerman, și din producții recente au arătat continuitatea unei cariere active. Relația ei cu regizori de generații diferite o plasează într-un punct de legătură între teatrul clasic, filmul de autor și producțiile populare.

Dincolo de actorie, legătura cu tangoul și cu interpretarea muzicală a influențat felul în care își construiește personajele. Nu joacă doar prin replică, ci prin intonație, pauză, respirație și memorie culturală. Pentru generațiile mai tinere, traseul ei arată că un actor poate rămâne relevant fără să se limiteze la un singur mediu, păstrând aceeași rigoare în teatru, cinema, televiziune și muzică.