Julieta Zylberberg

Cariera ei s-a dezvoltat în apropierea unor cineaști care au definit direcții diferite ale cinemaului argentinian contemporan. În La niña santa, lucrul cu Lucrecia Martel a introdus-o într-un tip de cinema atent la corp, tăcere și tensiune socială. Mai târziu, La mirada invisible, regizat de Diego Lerman, i-a oferit unul dintre cele mai importante roluri dramatice, într-o poveste despre disciplină, supraveghere și represiune în Argentina anilor 1980.

Stilul ei s-a construit pe naturalețe și pe capacitatea de a lăsa personajul să respire fără gesturi demonstrative. În Relatos salvajes, de Damián Szifron, apare într-un ansamblu devenit reper internațional pentru cinema-ul argentinian recent, iar în Mi amiga del parque, de Ana Katz, a lucrat într-un registru mai intim, legat de maternitate, prietenie și fragilitate. Relația profesională cu Ana Katz este importantă, pentru că a revenit în mai multe proiecte care cer un tip de joc atent la ambiguitate și la comicul subtil.

Televiziunea i-a extins publicul, prin seriale ca Guapas, El jardín de bronce, Edha și Night Sky. Trecerea în producții internaționale nu i-a schimbat esențial direcția, ci a arătat că poate păstra aceeași densitate a prezenței și într-un context de gen, mister sau science fiction. Pentru actorii mai tineri din zona filmului independent argentinian, traseul ei arată că vizibilitatea poate veni din continuitate, selecție atentă a proiectelor și colaborări solide cu autori.