Jackie Chan

Jackie Chan apare într-un moment complicat pentru cinema-ul de arte marțiale din Hong Kong. După moartea lui Bruce Lee, industria căuta obsesiv un succesor care să reproducă aceeași intensitate și aceeași imagine de luptător invincibil. Chan a înțeles foarte repede că nu poate câștiga această competiție imitându-l. În loc să continue modelul eroic sever, a introdus în filmele de acțiune comedia fizică inspirată de Buster Keaton, Harold Lloyd și cinema-ul mut american. Filme precum Drunken Master și Project A au redefinit complet relația dintre corp, spațiu și umor în cinema-ul de acțiune asiatic. Colaborările cu regizori și coregrafi din Hong Kong au dus la dezvoltarea unui stil bazat pe claritate vizuală și cascadorii reale. Chan insistă aproape întotdeauna ca publicul să vadă întregul corp în cadru și evită montajul fragmentat care ascunde mișcarea. În filme precum Police Story, această abordare produce scene de acțiune care par simultan coregrafiate și haotice. Multe dintre accidentele suferite în timpul filmărilor au devenit legendare, iar genericul cu ratările cascadoriilor a devenit parte esențială a imaginii sale publice. Intrarea în Hollywood a fost mai lentă decât în cazul altor staruri asiatice, tocmai fiindcă stilul lui depindea de controlul coregrafiei și al ritmului comic. Succesul global al seriei Rush Hour a demonstrat însă că modelul lui funcționa și pentru publicul occidental. Jackie Chan nu este important doar ca actor sau cascador, ci și ca autor al unui limbaj cinematografic foarte precis, unde obiectele, spațiul și corpul devin parte din aceeași coregrafie comică și violentă în același timp.